Un polițist din Botoșani a fost condamnat pentru delapidare, anchetatorii stabilind că el a făcut pierduți banii pe care autorii unei tâlhării îi restituiseră pentru a fi înapoiați victimei. Curtea de Apel Suceava l-a condamnat definitiv pe Ionuț-Cezar Siminiceanu, agent de poliție judiciară la Secția de Poliție Rurală nr. 1 din Botoșani, la doi ani de închisoare cu suspendarea executării sub supraveghere pentru delapidare, scrie Adevarul.

Polițistul fusese trimis în judecată și pentru fals intelectual, dar instanța a constatat că fapta s-a prescris și a dispus încetarea procesului penal pentru această acuzație. Anchetatorii au stabilit că polițistul a avut de soluționat un caz în 2016, ce viza o tâlhărie calificată. Patru indivizi au intrat în casa unui bătrân de 83 de ani și l-au deposedat prin violență de 1.950 de lei.

Ulterior, bătrânul ar fi primit 300 de lei din banii furați, iar trei din cei patru tâlhari i-au dat polițistului 1.650 de lei ca să-i returneze bătrânului de la care îi furaseră, numai că omul legii nu a mai făcut acest lucru și a menționat în dosarul penal pe care îl instrumenta că banii au fost restituiți victimei.

Familia bătrânului s-a sesizat la un moment dat pentru că polițistul amâna restituirea banilor și l-au reclamat la propriii colegi. Fiica victimei a declarat că tatălui său îi fuseseră înapoiați inițial 500 de lei și abia în 2018, deci la doi ani de la comiterea faptei, polițistul a venit la locuința acestuia și i-a restituit diferența de 1.500 de lei. În instanță, polițistul a venit cu o poveste halucinantă.

Le-a spus judecătorilor că, de fapt, bătrânul l-ar fi împrumutat cu 1.500 de lei și nu ar fi vrut ca familia lui să știe. Povestea e cusută cu ață albă, pentru că victima tâlhăriei avea o pensie la data faptei de doar 400 de lei și nu l-ar fi putut împrumuta nici dacă ar fi vrut.

„Un alt element care nu poate fi credibil s-a apreciat a fi acela că, în situația în care ar fi acceptat să-l împrumute pe inculpat cu bani, persoana vătămată nu a avut pretenția de a încheia niciun act în acest sens și nu a stabilit niciun termen de restituire a banilor”, este concluzia judecătorului care a instrumentat cazul.

Ulterior, polițistul și-a schimbat declarația și a spus că cel mai probabil banii au căzut de pe dovada de predare-primire la care fuseseră atașați cu o agrafă și s-au pierdut, pentru ca în final să declare că i-ar fi predat bătrânului cei 1.500 de lei, dar fără să întocmească vreun act în acest sens. Instanța nu a dat crezare nici acestor susțineri.

„Inculpatul nu a prezentat o apărare factuală credibilă, bazată pe probe, invocând că nu mai reține dacă, atunci când a predat banii persoanei vătămate, a încheiat vreun document, motiv pentru care nu poate prezenta vreo dovadă în acest sens. S-a apreciat că aceste susțineri ale inculpatului nu pot fi verosimile, deoarece este greu de crezut că un organ de cercetare penală, cu o experiență în domeniu, la acel moment, de peste 10 ani, nu încheie niciun document atunci când restituie bani sau bunuri provenite din furt persoanei vătămate, mai ales atunci când aceste documente trebuie, obligatoriu, anexate la dosarul penal”, a mai adăugat magistratul.