ADS
ADS
ADS
Polul secetei din județul Botoșani. Locul unde culturile au fost distruse aproape în totalitate
STIRI
Published on 06/07/2022

Oficialii de la „Apele Române” anunţă că zeci de localităţi sunt afectate de secetă şi solicită oamenilor să nu folosească apa la udatul grădinilor sau umplerea bazinelor ori a piscinelor. O situaţie critică este în nordul  Moldovei, unde câmpurile sunt pârjolite, recoltele sunt aproape complet distruse, iar fântânile seacă una după alta.

Viaţa la polul secetei, în nordul Moldovei

Aflată în mijlocul unei câmpii uriaşe, aproape de limita cu judeţul Iaşi, comuna Hlipiceni poate fi considerată un adevărat pol al secetei din România. Izolată de aproape trei decenii din cauza drumurilor foarte proaste, comuna suferă şi din cauza arşiţei nemiloase, care merge mână în mână cu sărăcia. Acum, localnicii sunt convinşi că după această vară caniculară nici nu vor mai avea ce pune pe masă şi că efectiv vor suferi de foame.

„Nu am nici doi păpuşoi să fierb! Ce mănânc eu?”

De aproape şapte decenii, seceta bântuie sudul judeţului Botoşani. De la Blândeşti şi până la Santa Mare, când vine vara, începe şi iadul pentru localnici. Aerul devine sufocant, plantele se pârjolesc sub soarele arzător, iar fântânile şi iazurile seacă. Oameni şi animale deopotrivă caută apă şi un mod de a supravieţui. În mijlocul acestui teritoriu al arşiţei, Hlipiceni este un adevărat epicentru. Situat la aproximativ 40 de kilometri de municipiul Botoşani, satele comunei se întind pe o câmpie străbătută de Jijia, un pârâu care abia se mai zăreşte printre malurile secate.

Localnicii trăiesc din agricultură şi creşterea animalelor, acestea fiind aproape singurele lor venituri. „Porumbul este ars tot. Nu am nici doi păpuşoi să fierb! Ce mănânc eu? Vreau să mănânc nişte păstăi, de unde dacă tot îi ars, pârjolit”, spune o săteancă. Altă localnică din Hlipiceni mărturiseşte că nu i-a mai rămas nimic în grădină. „Roşiile sunt mănate, mazărea fărâmată, porumbul deloc. Sincer nu ştiu ce am să mănânc. Şi de multe ori aşa, că ne-am săturat”, spune femeia.

Un bătrân care cară apă cu găleţile dintr-o fântână ce a rezistat secetei spune că şi animalele sunt foarte afectate. „Apă aproape deloc. Seacă fântânile rând pe rând. Am făcut puţ de 26 de metri să ajung la apă şi tot îi mâloasă”, spune săteanul.

Recolte distruse aproape în totalitate

La Hlipiceni suferă deopotrivă cei cu mici exploataţii, dar şi fermierii. Autorităţile locale spun că în unele cazuri recoltele sunt distruse în proporţie de sută la sută. În ultimii trei ani, la Hlipiceni au fost două episoade majore de secetă. Iarba s-a uscat, la fel şi cerealele.

„Din păcate, o nouă vară secetoasă. Şi este al doilea an, în ultimii trei, de când ne confruntăm cu o secetă deosebită. Cred eu că agricultura este compromisă de la 80 la 100%. Aşteptăm comisia care s-a constituit din ordinul prefectului să vină pentru ca cei care lucrează în agricultură să aibă o speranţă că îşi vor recupera prin acordarea unor ajutoare despăgubire pentru calamităţi”, spune Marian Luchian, primarul din Hlipiceni.

„Aici suntem vai de capul nostru”

La Hlipiceni, seceta merge mână-n mână cu sărăcia. Din cauza lipsei recoltelor oamenii ajung să trăiască din ajutoare de la Uniunea Europeană. „Iaca, ne dă Uniunea Europeană nişte bonuri de acelea de mai cumpărăm oleacă de pulpe, nişte salam şi o kilă de ulei. Uite-aşa trăim, ce să facem”, spune o localnică. De altfel, tinerii au plecat de mult în străinătate pentru a scăpa de sărăcie şi secetă. „Au fugit ca potârnichile. Păi ce să facă aici? Munceşti şi la urmă nu culegi nimic. Şi după aceea, tot cu burta goală! Eu am doi copii în Germania. Aici suntem vai de capul nostru”, mărturiseşte săteanca.

Hlipiceni a fost periodic afectat crunt de secetă. Inclusiv foametea din 1947 a lovit după o vară secetoasă, iar oamenii mâncau buruieni şi ce găseau la îndemână, ba chiar îşi trimiteau copiii în alte regiuni pentru că nu aveau cu ce-i hrăni.

Zeci de localităţi afectate de secetă

Conform Administraţiei Naţionale Apele Române, în prezent, sunt afectate de secetă 28 de localităţi din judeţele Botoşani şi Galaţi, 77 de localităţi in judeţele Bacău, Neamţ şi Vrancea, cinci localităţi în judeţul Cluj şi alte cinci în judeţul Argeş. În judeţul Botoşani, există resursă de apă disponibilă în acumularea Stânca-Costeşti şi în acumularea Bucecea, dar au fost semnalate problemele cauzate de faptul că bazinele intermediare ale operatorilor de apă-canal nu au capacitate suficientă pentru asigurarea cerinţelor suplimentare pentru udarea/irigarea culturilor agricole.

Sursa: adevarul

 

Comments