„Ce (mai) faci? – cu și despre comunicare în timpul pandemiei” a fost proiectul Școlii Gimnaziale Nr. 11 Botoșani în Săptămâna Educației Globale. Cadrele didactice au adaptat tema și activitățile propuse la vârsta și nevoile specifice ale elevilor pe care îi coordonează.

Să răspunzi unei asemenea provocări, cum este viața pe timp de pandemie, la vârsta de 9-10 ani, nu poate fi ușor! Părinții sunt extenuați, copiii au nevoie de colegi și de prieteni, dar trebuie să păstreze distanța... și atunci? Ce-ar fi să încercăm o prietenie sinceră și de durată cu cărțile, acești „profesori muți” care ne așteaptă cuminți, fără să ne treacă absențele în catalog?, ne-a declarat prof. Simona Acsente.

La clasa a III-a C se citește „Dosarul Popcorn”, primul volum al scriitoarei Ana Rotea, apărut în 2016. Lumea era altfel atunci, dar copiii, spre norocul nostru, încă sunt cum îi știam: curioși, poznași, veseli... mascând cu măiestrie de invidiat îngrijorarea cu privire la ce se întâmplă. Și cum cele mai bune rezultate vin din munca de echipă, am invitat-o alături de noi pe chiar autoarea cărții, Ana Rotea. Ne-am ciupit, ne-am convins că nu visăm, am început cu o conversație lejeră pe marginea cărților deja răsfoite și am discutat apoi despre bucuria de a scrie, dar și mai mult, despre bucuria de a citi.

         Numeroase întrebări și zâmbete mai târziu, am provocat-o pe Ana Rotea la un joc-exercițiu pe care copiii îl cunosc foarte bine, și anume „Completează, cu un singur cuvânt, enunțurile.” Ne-au plăcut și ne-au surprins toate, dar le împărtășim, deloc întâmplător, pe ultimele două:

Cea mai mare calitate a oricărui copil este... „bunătatea. Pur și simplu este acolo, fără să o fi pus nimeni.”

Cea mai importantă este capacitatea omului de a... „iubi. Și voi iubiți oamenii, animalele, tot ce este în jurul vostru”. Copiii au aprobat energic, cu un zâmbet până la urechi și am simțit că nu pot decât să-i cred.

        „Ați descoperit, ca detectiv în propria viață, un lucru pe care ați fi vrut să-l știți când erați copil?” am mai întrebat-o, spre finalul unei ore care a trecut cât ai spune „Popcorn”. „Da...” a răspuns,  „Aș vrea să fi știut atunci că nimic nu e atât de grav pe cât pare, că totul trece!”

          Am ales să rămânem cu acest gând, pentru că sună (nu-i așa?) atât de bine!

        „Cuvintele lovesc, iar ce aud copiii zilnic la știri trebuie măcar echilibrat. Cuvintele pot să și încurajeze, ar fi păcat să nu evidențiem nici acum această latură.” a adăugat prof. coordonator Simona Acsente.