Sfântul Mare Mucenic Gheorghe este prăznuit în fiecare an la data de 23 aprilie și este considerat unul dintre cei mai importanți sfinți ai calendarului creștin-ortodox. În tradiția populară, acesta mai este cunoscut sub numele de Sân-George sau Sângiorz, fiind asociat cu renașterea naturii, vegetația și protecția animalelor.

De-a lungul timpului, Sfântul Gheorghe a fost perceput ca un simbol al biruinței binelui asupra răului, fiind asociat cu venirea primăverii și cu reluarea ciclului natural. Este considerat ocrotitor al militarilor, călătorilor și al celor care lucrează cu animalele.

În tradiția populară, în ziua de Sfântul Gheorghe se practică mai multe obiceiuri. În unele zone, gospodarii pun ramuri verzi la porți, ferestre, uși, grajduri și în grădini, pentru protecție. Acestea sunt păstrate ulterior și folosite, potrivit credinței populare, ca leacuri sau pentru a proteja animalele.

Există și obiceiuri legate de viața personală. În ajunul sărbătorii, fetele obișnuiau să privească într-un vas cu apă, la miezul nopții, pentru a-și vedea ursitul. În alte zone, acestea împleteau cununi din verdeață, pe care le așezau pe uliță, urmărind dacă erau călcate de băieții pe care îi îndrăgeau.

Tot în tradiția populară, flăcăii puneau o găleată cu apă într-un loc ascuns, iar în dimineața zilei de Sfântul Gheorghe verificau conținutul acesteia. Prezența ierbii verzi era considerată semn de căsătorie în acel an, în timp ce alte semne aveau interpretări diferite.

În ziua sărbătorii, potrivit credinței populare, nu este bine să se doarmă, deoarece se spune că persoanele care dorm vor fi lipsite de energie tot anul. De asemenea, fiind o zi marcată cu cruce roșie în calendar, nu se desfășoară activități casnice precum spălatul sau călcatul rufelor.

Un alt obicei cunoscut este „urzicatul”, despre care se crede că aduce sănătate și spor la muncă pe parcursul verii.