Deși România alocă sume tot mai mari pentru sistemul sanitar, aceste investiții nu se reflectă direct în îmbunătățirea calității serviciilor medicale. O analiză recentă scoate la iveală o problemă profundă și aparent absurdă: spitalele de stat sunt penalizate financiar dacă pacienții sunt tratați mai eficient și sunt externați mai rapid, informează StirileProTV.

Potrivit studiului realizat de Academia de Studii Economice din București, în colaborare cu mai mulți medici, finanțarea spitalelor publice este încă legată, în mare parte, de numărul de paturi, și nu de calitatea sau volumul actului medical. Astfel, Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS) alocă fonduri în funcție de capacitatea de internare, chiar dacă paturile rămân goale.

Aceeași logică se aplică și la calcularea salariilor medicilor, fapt care încurajează menținerea unor secții neutilizate, dar finanțate. „Sunt spitale care au foarte puțini pacienți și furnizează servicii reduse, dar trebuie să acopere mai întâi salariile, nu tratamentele. Cred că sunt între 40 și 50 de spitale în situații critice”, a declarat Radu Bogdan Comșa, expert în politici de sănătate.

Bani pentru paturi, nu pentru bolnavi

Potrivit datelor analizate, în multe unități sanitare, cheltuielile cu personalul medical depășesc 80% din buget, ceea ce lasă resurse limitate pentru tratamente, medicamente sau investigații. Astfel, spitalele sunt blocate într-un cerc vicios: au nevoie de bani pentru tratamente, dar banii sunt direcționați mai ales spre cheltuielile administrative și salariale.

România se află în topul Uniunii Europene în ceea ce privește numărul de paturi contractate prin CNAS – 727 la 100.000 de locuitori, cele mai multe în spitalele publice. Dintre acestea, aproape 75% sunt alocate pentru afecțiuni acute, în timp ce doar 0,9% sunt destinate îngrijirii paliative.

În paralel, spitalele publice ajung să preia și cazuri sociale, în lipsa unor structuri dedicate pentru îngrijiri pe termen lung sau îngrijiri paliative. „Persoanele vârstnice, sau cele care necesită asistență nespitalicească, sunt adesea ținute în spitale, pe paturi destinate altor afecțiuni”, a explicat conf. dr. Dragoș Garofil.

Sistemul actual încurajează internările prelungite

Analiza mai arată că durata medie a internărilor în spitalele publice este dublă față de cea din spitalele private. Acest lucru nu se datorează neapărat unor afecțiuni mai grave, ci modului în care funcționează sistemul de decontare. Dacă un spital public rezolvă rapid un caz și internează imediat un alt pacient, CNAS nu decontează suplimentar, iar unitatea medicală ajunge, practic, să piardă bani.

Astfel, spitalele publice nu sunt motivate să trateze un număr mai mare de pacienți într-un timp mai scurt, ci mai degrabă să prelungească internările pentru a nu ieși în pierdere.

Reformă anunțată la nivel guvernamental

Guvernul analizează în prezent o reformă a sistemului de finanțare a spitalelor, care să se bazeze pe volumul și calitatea serviciilor medicale oferite, nu pe numărul de paturi disponibile. Totodată, autoritățile promit o recalculare a tarifelor, pentru ca spitalele private să nu mai fie nevoite să perceapă contribuții suplimentare de la pacienți, ci să beneficieze de decontări mai generoase din partea statului.

Aceste măsuri ar putea corecta una dintre cele mai vechi disfuncționalități ale sistemului sanitar românesc, în care performanța nu este recompensată, iar ineficiența este tolerată.