Părintele Ioan Alupoaiei, cunoscut pentru devotamentul său față de credincioși și pentru faptul că a ctitorit Biserica „Izvorul Tămăduirii” din cartierul Parcul Tineretului, a fost înmormântat luni, în curtea lăcașului de cult pe care l-a ridicat cu ajutorul enoriașilor. De-a lungul anilor, părintele a demonstrat o putere impresionantă de a depăși dificultățile, clădind inițial o biserică improvizată dintr-un tramvai dezafectat. Aceasta a fost locul unde, alături de credincioși, a îndurat frigul, dar nu s-a plâns niciodată, ci a ținut slujbele cu aceeași dedicație.

Enoriașii își amintesc cu respect de perioadele grele când tramvaiul transformat în biserică devenise un loc de rugăciune, cu geamurile acoperite de icoane și o cruce mare de lemn deasupra. Deși condițiile erau dificile, părintele Ioan își încuraja comunitatea la răbdare, smerenie și blândețe, fiind un exemplu de credință și devotament. În cele din urmă, cu sprijinul enoriașilor, părintele a reușit să ridice o biserică impunătoare din zid, care a devenit un simbol al comunității.

Fina sa, Anamaria Macuc, a vorbit cu emoție despre personalitatea părintelui Ioan, remarcând seninătatea și răbdarea sa în fața bolii și suferinței: „N-am să uit niciodată chipul său blând, senin și luminos... Nu a cartit în boală, ci a zis mereu 'Făcă-se voia lui Dumnezeu'.”

La slujba de înmormântare, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, ÎPS Teofan, a subliniat faptul că deși viața părintelui Ioan a fost scurtă după logica omenească, ea a fost plină de sens și frumusețe spirituală: „Viața părintelui, deși scurtă, a fost o viață plină, frumoasă.”

Părintele Ioan Alupoaiei a murit după ce a fost infectat cu virusul West Nile, deși reușise anterior să învingă COVID-19 în perioada pandemiei. Slujba de înmormântare a fost oficiată de un sobor de preoți condus de ÎPS Teofan, fiind prezenți peste 20 de preoți și sute de credincioși. În ziua de 16 septembrie, care coincide cu ziua de naștere a preotesei sale, trupul părintelui a fost așezat la locul său de odihnă veșnică.

Născut la 5 septembrie 1962, în localitatea Costești, părintele Ioan a fost licențiat al Facultății de Teologie „Dumitru Stăniloae” din Iași și a slujit în mai multe parohii înainte de a deveni preot paroh la Biserica „Izvorul Tămăduirii” din Botoșani. Moștenirea sa spirituală și umană rămâne vie în amintirea celor care l-au cunoscut și au găsit alinare la duhovnicul lor, părintele Ionică, cum era numit cu drag de enoriași.