Înălțarea Sfintei Cruci, sărbătorită anual pe 14 septembrie, este una dintre cele mai vechi și importante sărbători ale creștinilor ortodocși, dedicată cinstirii Sfintei Cruci. Această zi comemorează momentul descoperirii crucii pe care a fost răstignit Iisus Hristos pe Muntele Golgota. Conform tradiției, împărăteasa Elena, trimisă de fiul său, împăratul Constantin, a descoperit crucea sfântă, un simbol esențial al creștinismului.

Totodată, această zi amintește de un moment important din viața Sfinților Împărați Constantin și Elena. În timpul unei lupte împotriva lui Maxențiu, un persecutor al creștinilor, împăratul Constantin a avut o viziune legată de cruce, care l-a condus spre victorie.

În tradiția populară, Ziua Crucii este respectată prin post și rugăciuni. Se postește pentru sănătatea familiei, pentru prosperitate și bunăstarea gospodăriilor. Credincioșii duc la biserică vase pline cu miere și lapte, pe care le împart săracilor în memoria celor decedați. De asemenea, ofrandele sunt împodobite cu fire de ață roșie și colaci, simbolizând generozitatea și rugăciunea pentru sufletele celor plecați.

Această sărbătoare marchează, în credința populară, sfârșitul verii și începutul adevărat al toamnei. Se spune că, dacă tună în această zi, toamna va fi lungă, iar dacă un card de ciori zboară, bruma este iminentă. Tot în această zi, se crede că șerpii și alte vietăți se ascund, pregătindu-se pentru sezonul rece, iar oamenii nu au voie să îi ucidă.

Există, de asemenea, numeroase superstiții legate de Ziua Crucii. Este interzis să se mănânce anumite alimente precum usturoi, nuci, prune sau pește. Postul negru, ținut în această zi, este recomandat pentru purificarea trupului și a sufletului. De asemenea, nu este bine să se muncească, pentru a evita pericolele și necazurile. Strugurii din ultima tufă de vie nu trebuie culeși, fiind considerați „Strugurii lui Dumnezeu”, o ofrandă pentru divinitate.

În această zi, se adună ultimele plante de leac, precum boz, micșunele sau mătrăgună, care sunt sfințite la biserică împreună cu buchete de flori și busuioc. Plantele sfințite sunt păstrate în case pentru vindecarea bolilor și pentru diverse ritualuri. Busuiocul sfințit este folosit în apa păsărilor pentru a le proteja de boli, în apa de spălat a fetelor pentru a preveni căderea părului, și la streșinile caselor pentru a le apăra de rele, mai ales de trăsnete.

Tot în această zi se bat nucii, dacă ritualul nu a fost îndeplinit de Sfânta Maria Mică, și se adună ramuri de alun, considerate a avea puteri miraculoase, fiind folosite de fântânari pentru a găsi izvoare subterane.