Înălțarea Domnului la ceruri, cunoscută și sub numele de Ispas, este sărbătorită la 40 de zile după Paști. Ispas ar fi fost un personaj mitic care a asistat la Înălțarea Domnului și la ridicarea sufletelor morților la Cer.

Înălțarea Domnului este denumită în popor și Paștele Cailor. Această denumire provine dintr-o legendă care spune că, atunci când Maica Domnului se pregătea să-l nască pe Iisus, caii au fost singurele animale care nu i-au respectat liniștea. Ca urmare, Fecioara Maria i-a blestemat să nu se sature decât o dată pe an și atunci doar pentru un ceas.

Cea mai veche mențiune despre sărbătoarea Înălțării Domnului apare la Eusebiu din Cezareea, în lucrarea "Despre sărbătoarea Paștilor", din anul 332. La acea vreme, sărbătoarea era celebrată odată cu Rusaliile, la 50 de zile de la Învierea lui Hristos. Spre sfârșitul secolului al IV-lea și începutul secolului al V-lea, sărbătoarea Înălțării s-a separat de cea a Pogorârii Sfântului Duh (Rusaliile), fiind prăznuită în a 40-a zi după Înviere. Aceasta dată a rămas stabilită pentru totdeauna în calendarul bisericesc.

Prin hotărârile Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din anii 1999 și 2001, sărbătoarea Înălțării Domnului a fost consacrată ca Zi a Eroilor și sărbătoare națională bisericească. În această zi, în toate bisericile din țară și din străinătate se face pomenirea tuturor eroilor români căzuți de-a lungul veacurilor pe câmpurile de luptă pentru credință, libertate, dreptate și pentru apărarea țării și întregirea neamului.

De la Paști până la Ispas, oamenii se salută cu "Hristos a înviat!" și răspund cu "Adevărat c-a înviat!", iar din ziua Înălțării Domnului până la Rusalii, salutul devine "Hristos s-a înălțat!" și se răspunde cu "Adevărat că s-a înălțat!".

Înălțarea Domnului – Obiceiuri și tradiții:

• Se poartă frunze de nuc la brâu, ca Hristos când s-a înălțat.
• Se crede că cine moare de la Paști până la Ispas ajunge în Rai.
• De Ispas, vitele sunt bătute cu leuștean pentru a se îngrășa și a fi ferite de boli.
• Se taie păr din vârful cozilor vitelor și se îngroapă într-un furnicar, spunând: "Să ne dea Dumnezeu atâția miei și viței câte furnici în furnicar!".
• În ziua de Ispas, nu se dă foc și sare din casă.
• Se spune că ceea ce se seamănă după Ispas nu rodește.
• Femeile care au morți în familie împart azime calde, ceapă verde și rachiu pentru sufletele acestora, crezându-se că este ziua în care sufletele lor se înalță la cer și au nevoie de merinde de drum.
• Femeile împart lapte dulce, fiert cu păsat.

În vechime, ziua de Ispas era una a sorocurilor, a încheierii diferitelor afaceri. Deoarece data sărbătorii variază anual, sensul a devenit peiorativ, referindu-se la a nu da înapoi ce ai împrumutat, a amâna până la Paștele Cailor sau până la Sfântul Așteaptă (a nu te ține de promisiune) , informeaza stirile ProTV.