Plutonierul adjutant Gheorghe Cozmolici cunoaște foarte bine focul care distruge. Ca pompier, l-a înfruntat de nenumărate ori. La fel de bine știe însă și ce înseamnă „focul” care încălzește — cel născut din solidaritate, grijă și omenie. Un astfel de foc l-a dus, împreună cu soția sa, Bianca, într-o poveste care a schimbat destine.

Totul a început în urmă cu câțiva ani, într-un bloc obișnuit din orașul Săveni, unde două familii s-au cunoscut ca simpli vecini. Una mică, alta numeroasă, cu șapte copii plini de energie. Viața nu fusese ușoară pentru familia cu mulți copii, dar unitatea lor era remarcabilă.

În urmă cu aproximativ un an și jumătate, echilibrul acestei familii s-a prăbușit. Proprietarul locuinței nu a mai dorit să prelungească contractul de închiriere, iar perspectiva de a rămâne fără adăpost a devenit o realitate dureroasă. Șapte copii riscau să rămână pe drumuri.

În acel moment, Gheorghe Cozmolici și soția sa nu au ezitat. Având la rândul lor doi copii — Agnes și Liam Alexandru — au înțeles ce înseamnă siguranța unui cămin. Dintr-un gest firesc de omenie, au decis să le ofere o soluție.

Familia a fost mutată într-o casă moștenită de la bunici, situată în comuna Vlăsinești. O locuință modestă, dar care a prins viață odată cu râsetele copiilor. Gestul nu a fost făcut pentru recunoaștere publică, ci din empatie sinceră.

„Pentru noi, un copil trebuie să știe că are unde să se întoarcă, că este dorit și protejat. Casa din Vlăsinești nu este mare, dar e plină de viață. Când vezi copiii râzând, știi că ai făcut ce trebuie”, a mărturisit plutonierul adjutant Gheorghe Cozmolici.

De atunci, legătura dintre cele două familii a devenit tot mai puternică. Gheorghe și Bianca îi vizitează frecvent, îi sprijină cu alimente, haine și dulciuri, dar mai ales cu prezență constantă și grijă. Relația a căpătat o dimensiune simbolică atunci când cei doi au decis să boteze mezinul familiei, un copil de doar două luni — un gest care a însemnat un nou început.

În pragul sărbătorilor de iarnă, Gheorghe Cozmolici a revenit în casa din Vlăsinești alături de colegii săi de la Stația de Pompieri Săveni și de Moș Crăciun. Cu daruri, alimente și haine, pompierii au adus nu doar ajutor material, ci și bucurie și speranță. Pentru copii, a fost o zi în care spiritul Crăciunului a prins contur prin gesturi simple, dar profunde.

Nu este o poveste despre eroi în uniforme, ci despre oameni care aleg să fie oameni. Despre înțelegerea faptului că un copil are nevoie nu doar de un acoperiș, ci de stabilitate, siguranță și iubire.

În casa din Vlăsinești nu locuiește doar o familie numeroasă. Acolo locuiește bunătatea — dovada că, uneori, cea mai mare salvare nu este din flăcări, ci din lipsuri.