Tot mai multe sate din România, în special din regiunile sărace ale țării, se află în pragul dispariției. Cătune populate aproape exclusiv de vârstnici, ulițe pustii și școli închise — acesta este tabloul trist al lumii rurale în 2025, potrivit unei analize publicate de Adevărul.

Un exemplu elocvent este satul Dângeni, județul Botoșani, unde într-o zi obișnuită abia dacă se zăresc câțiva localnici pe străzi. Cei mai mulți sunt persoane trecute de 60–70 de ani, iar tinerii pot fi numărați pe degete. Cătunele din jur par aproape abandonate, iar atmosfera amintește de o zonă care își trăiește ultimele decenii de existență.

Statistica confirmă: România pierde anual aproape 10.000 de cetățeni, într-un ritm tot mai alert. Sporul natural negativ a atins un vârf în decembrie 2024, când țara a pierdut 9.617 locuitori într-o singură lună. „Tendința naturală de scădere a populației s-a accentuat în ultimii ani”, subliniază Valentin Popa, directorul Direcției Județene de Statistică Botoșani.

Natalitatea s-a prăbușit la jumătate față de anii ’90, iar zonele rurale din Moldova, Oltenia și sudul țării sunt cele mai afectate. În județul Botoșani, cel puțin 13 comune se află în risc de dispariție. Cea mai gravă situație este la Adășeni, unde 80% dintre locuitori sunt vârstnici, iar în fiecare an se nasc cel mult șase copii. Cimitirele se umplu, dar în grădinițe mai sunt doar câțiva preșcolari.

La Dângeni, viceprimarul confirmă declinul: „Sunt doar 7-8 copii la grădiniță. Sunt sate care dispar, că nu mai are cine sta.” Localnicii, martori ai transformării, vorbesc cu nostalgie despre vremurile în care ulițele erau pline de copii, iar gospodăriile erau animate de viață. „Acum vezi pustiu. Numai bătrâni și oameni săraci. Dispar satele”, spune un sătean.

Depopularea se vede cel mai clar în sistemul de educație. În Botoșani, populația școlară a scăzut de la peste 100.000 de elevi în anii ’90 la 58.000 astăzi. Inspectoratul Școlar Județean confirmă închiderea a 31 de corpuri de școală într-un singur an, întrucât nu mai există suficienți elevi pentru a menține clase funcționale. În multe comune abia se mai formează una-două clase pe nivel, iar învățământul simultan nu mai este acceptat.

Principala cauză: exodul tinerilor. Lipsa locurilor de muncă, salariile mici și absența unei perspective reale de dezvoltare au gonit generații întregi către vestul Europei. Mulți dintre cei plecați și-au întemeiat familii acolo, trimițând bani acasă, dar fără intenția de a se mai întoarce definitiv.

„Tineretul pleacă, nu sunt locuri de muncă. Copiii îi fac acolo și acolo rămân”, spune viceprimarul din Dângeni. Localnicii confirmă fenomenul: „Aici dacă nu ai unde lucra, ce să faci? În Germania câștigă bine. Aici, apă, paie și bătaie.”

Depopularea are consecințe severe și asupra economiei locale. Fermierii întâmpină dificultăți majore în găsirea angajaților, ciobanii sunt o raritate, iar tractoriștii calificați preferă să lucreze în străinătate pe salarii de câteva ori mai mari.

Lumea rurală românească traversează, astfel, una dintre cele mai grave crize demografice din istoria recentă. Fără măsuri urgente — investiții, locuri de muncă, infrastructură, politici pro-natalitate — multe sate riscă să dispară complet în următorii ani.