Tot mai mulți români își montează camere de supraveghere pe proprietățile personale, însă puțini cunosc limitele legale. Filmarea străzii, a trotuarului sau a curții vecinului poate deveni o încălcare a vieții private, iar consecințele pot merge de la amenzi până la hotărâri judecătorești obligatorii, notează EVZ.ro.

Deși instalarea camerelor pe proprietatea personală nu este interzisă, filmarea unor persoane în afara acesteia intră sub incidența legislației privind protecția datelor personale, în special Regulamentul General privind Protecția Datelor (GDPR) și Legea nr. 190/2018. Conform ANSPDCP, supravegherea video devine reglementată în momentul în care imaginile sunt stocate, prelucrate sau pot identifica persoane care nu se află pe proprietatea celui care a instalat sistemul.

Legea impune reguli clare: camerele trebuie folosite în scop legitim, unghiul de filmare trebuie limitat la proprietatea privată, persoanele trebuie informate că zona este supravegheată, iar imaginile nu pot fi păstrate mai mult de 30 de zile. În lipsa acestor condiții, cei filmați pot depune sesizări la ANSPDCP sau acțiuni în instanță.

Codul civil completează cadrul legal, articolul 75 garantând dreptul fiecărui individ la viață privată și la protejarea domiciliului. Filmarea ferestrelor, curților sau intrărilor vecinilor poate fi considerată o intruziune, iar instanțele române au emis numeroase hotărâri în favoarea celor supravegheați abuziv. Printre acestea, un caz în care Tribunalul București a dispus înlăturarea unei camere care filma constant ușa unui apartament, stabilind și daune morale de 5.000 de lei.

Un alt exemplu este cel al unei familii din Ilfov obligată să reorienteze sistemul video montat astfel încât să nu mai surprindă curtea vecină, judecătorii considerând că supravegherea permanentă încalcă principiul proporționalității.

Filmarea străzii sau a spațiului public reprezintă o altă situație delicată. Aceste zone sunt considerate teritoriu comun, administrat de autorități, iar supravegherea lor intră în atribuțiile poliției sau ale administrației locale. Montarea unor camere îndreptate spre domeniul public poate fi considerată nejustificată dacă nu există un motiv real, precum acte repetate de vandalism.

Persoanele care se simt supravegheate abuziv pot acționa în mai multe direcții: pot sesiza ANSPDCP, care aplică amenzi ce pot ajunge la 20.000 de euro, pot solicita intervenția poliției sau se pot adresa instanțelor, cerând reorientarea camerelor, daune morale sau emiterea unei ordonanțe președințiale.

În situația inversă, atunci când proprietarul unui sistem video este notificat de vecini, specialiștii recomandă consultarea unui avocat și adaptarea sistemului — fie prin restrângerea unghiului de filmare, fie prin adăugarea de avertizări vizibile sau limitarea duratei de stocare. Ignorarea sesizărilor poate duce la litigii costisitoare și chiar la acuzații privind hărțuirea sau atingerea adusă vieții private.