În satul Brăiești, județul Botoșani, se înalță smerită, dar impunătoare, Biserica de lemn „Adormirea Maicii Domnului”, un lăcaș care transcende simplul rol de spațiu liturgic, devenind o veritabilă mărturie a artei și spiritualității românești. Clasată monument istoric de Categoria A, de interes național, biserica reprezintă unul dintre cele mai valoroase exemple de arhitectură tradițională din lemn de stejar din Moldova.
Construită în anul 1745, la inițiativa boierului Miron Gorovei, biserica a rezistat aproape trei secole, purtând cu demnitate urmele trecerii timpului. Zidită din bârne groase de stejar, îmbinate „în clești” și așezate pe o temelie solidă din piatră de râu, construcția impresionează prin robustețe și eleganță. De-a lungul timpului, lăcașul a beneficiat de grija credincioșilor și a binefăcătorilor: o primă reparație a fost consemnată în 1880, realizată de familia Spireștilor, urmată de intervenții între 1968 și 1972, iar ultima restaurare majoră a avut loc în 2009, când acoperișul a fost refăcut cu șindrilă așezată „în solzi de pește”, respectând tehnica tradițională.
Ceea ce face ca Biserica de lemn din Brăiești să fie unică este rafinamentul sculpturilor care împodobesc fiecare element al construcției. Pridvorul deschis, o „prispă” tipic moldovenească, este un adevărat muzeu al artei populare: stâlpișorii sculptați în lemn și arcadele delicate, cu motive vegetale, conferă ansamblului un farmec aparte.
Punctul de atracție este portalul de la intrare, o capodoperă de artă religioasă populară, împodobit cu șaisprezece rozete, simboluri solare menite să aducă protecție și binecuvântare. Ușa originală, lucrată cu aceeași migală, completează imaginea unui lăcaș cu o valoare artistică inestimabilă.
În interior, atmosfera este una profund spirituală. Catapeteasma originală, sculptată în lemn de tei, se păstrează în stare excepțională, iar icoanele și obiectele liturgice vechi completează patrimoniul unui monument ce poartă în el sufletul unei comunități.
Astăzi, Biserica de lemn „Adormirea Maicii Domnului” din Brăiești nu este doar un loc de rugăciune, ci un simbol al identității botoșănene, al credinței și al meșteșugului transmis peste generații.
