Pe 23 aprilie, creștinii ortodocși îl prăznuiesc pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, unul dintre cei mai venerați sfinți ai Bisericii, considerat simbol al curajului, al protecției divine și al reînvierii naturii. Cunoscând o largă răspândire în tradiția populară sub denumiri precum Sân-George sau Sângiorz, această sărbătoare marchează începutul sezonului de verdeață, fiind asociată cu fertilitatea, viața și renașterea naturii.

Potrivit tradiției creștine, Sfântul Gheorghe este cunoscut drept protector al militarilor, al călătorilor, al celor care lucrează cu animalele și al celor care înfruntă primejdii. El este adesea reprezentat călare, înfruntând balaurul, simbol al răului și al întunericului, imagine ce întărește dimensiunea sa de apărător și biruitor al forțelor malefice.

Tradiții populare și credințe de Sân-George

În cultura populară românească, ziua de Sfântul Gheorghe este însoțită de numeroase obiceiuri menite să aducă protecție, sănătate și belșug:

• Ramuri verzi la porți și ferestre: În multe sate, gospodarii așază ramuri verzi la stâlpii porților, la uși, ferestre, grajduri și chiar la morminte, pentru a alunga spiritele rele. Acestea sunt păstrate peste an și folosite drept leacuri sau protecție împotriva bolilor.
• Obiceiuri de dragoste pentru fete și flăcăi: În noaptea de ajun, fetele nemăritate obișnuiesc să se uite într-o găleată cu apă, în speranța că își vor vedea ursitul. Alte obiceiuri implică împletirea de cununii din frunze verzi, care sunt așezate pe uliță pentru a vedea ce feciori le calcă, gest interpretat ca semn că vor fi cerute în căsătorie.
• Semne pentru însurătoare: Flăcăii lasă găleți cu apă într-o dumbravă, iar ceea ce găsesc în ele a doua zi devine simbol: iarbă verde înseamnă nuntă, uscături – amânare, iar pământ – prevestire rea.
• Adunatul mătrăgunei: În unele zone, fetele merg în pădure pentru a culege mătrăgună, plantă magică, pe care o păstrează sub streașină, crezând că astfel vor atrage petitori bogați.

Superstiții și interdicții

Ziua de Sfântul Gheorghe este marcată în calendar cu cruce roșie, ceea ce implică anumite restricții:

• Nu se spală rufe și nu se fac treburi casnice.
• Nu se doarme în această zi, întrucât se spune că cei care dorm vor fi somnoroși tot anul.
• Tradiția “urzicatului” este încă vie în unele comunități: se crede că cine este atins cu urzici în această zi va fi mai sănătos și mai vioi întreaga vară.

Sărbătoarea Sfântului Gheorghe este așadar nu doar un moment important în calendarul religios, ci și un prilej de conectare cu tradițiile străvechi care celebrează curajul, natura și reînnoirea vieții.