În Joia Mare, creștinii ortodocși rememorează patru momente fundamentale din Săptămâna Patimilor lui Iisus Hristos: spălarea picioarelor apostolilor, Cina cea de Taină, rugăciunea din Grădina Ghetsimani și prinderea Mântuitorului. Este o zi marcată de profundă încărcătură spirituală, dar și de obiceiuri populare ce îmbină credința cu tradiția românească.
Spălarea picioarelor – gestul suprem al smereniei
Potrivit Evangheliei după Ioan (cap. 13, 1-17), Hristos a oferit o pildă de smerenie spălând picioarele ucenicilor Săi: „Dacă Eu, Domnul şi Învăţătorul, v-am spălat vouă picioarele, şi voi sunteţi datori ca să spălaţi picioarele unii altora.” Prin acest gest, Mântuitorul a demonstrat că adevărata măreție se află în slujirea aproapelui.
Cina cea de Taină și instituirea Sfintei Împărtășanii
În aceeași seară, Iisus a rostit cuvintele care stau la temelia Euharistiei: „Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu… Aceasta să faceţi întru pomenirea Mea.” (Luca 22, 19-20). La Cina cea de Taină, Domnul a împărtășit ucenicilor pâinea și vinul, prevestind jertfa supremă și întemeind Taina Sfintei Împărtășanii.
Rugăciunea din Grădina Ghetsimani – cea mai profundă rugăciune a Mântuitorului
În Grădina Ghetsimani, Iisus s-a rugat Tatălui Ceresc pentru Sine, pentru ucenici și pentru toată omenirea, așa cum este consemnat în capitolul 17 din Evanghelia după Ioan. Această rugăciune exprimă întreaga Sa suferință, dar și supunerea desăvârșită față de voia divină.
Prinderea lui Iisus – trădarea lui Iuda
Momentul trădării a fost marcat de un gest în aparență tandru, dar în realitate înșelător: sărutul lui Iuda. „Prietene, pentru ce ai venit?”, i-a spus Hristos. Trădat de unul dintre cei doisprezece, Iisus a fost arestat de o ceată înarmată, condusă de Iuda Iscarioteanul.
Tradiții și obiceiuri populare în Joia Mare
În tradiția populară, Joia Mare, numită și Joia Neagră sau Joimărița, este ziua în care se aprind focuri în curți și cimitire, pentru a călăuzi și încălzi sufletele celor adormiți. Aceste focuri amintesc de cele aprinse de slujitorii arhiereului Caiafa, în timp ce Iisus era rugat în Grădina Ghetsimani.
Obiceiul celor 12 Evanghelii și panglica cu noduri
În biserici, în seara de Joia Mare se citește slujba celor 12 Evanghelii, care simbolizează cele 12 popasuri ale lui Hristos pe Drumul Crucii. În sudul țării, femeile obișnuiesc să lege câte un nod pe o panglică după fiecare Evanghelie, rostind o dorință. Panglica este păstrată acasă, iar nodurile se desfac pe măsură ce dorințele se împlinesc.
Interdicții și credințe populare
Potrivit tradiției, în Joia Mare nu este bine să se spele rufe, să se consume urzici sau oțet – amintind de suferințele lui Hristos pe cruce, când a fost bătut cu urzici și stropit cu oțet. De asemenea, se spune că cine doarme în această zi nu va avea spor tot anul.
Joia Mare – ziua în care se roșesc ouăle
Este totodată și ziua în care se vopsesc ouăle, predominant în roșu, simbolizând sângele vărsat de Mântuitor. Ouăle vopsite în această zi se spune că nu se strică tot anul și poartă noroc familiei care le păstrează cu credință.
Obiceiuri locale: pâine, pască și covrigi cu ou
În județele din vestul țării, femeile aduc la biserică pâine, pască și lumânări, care rămân în lăcașul sfânt până în noaptea Învierii. În zona Muscelului, se prepară covrigi speciali cu ou, ce sunt sfințiți și împărțiți în ziua de Paști ca simbol al belșugului.
Ziua în care se împart ofrande
Joia Mare este ultima zi dinaintea Paștilor în care se împart ofrande pentru cei adormiți: vin, lumânări, flori și haine. Este o zi în care credincioșii cinstesc memoria celor plecați, dar și una în care, prin post, rugăciune și fapte bune, caută iertare și binecuvântare.
Joia Mare rămâne, astfel, o zi a reculegerii, dar și a tradițiilor ce îmbină credința creștină cu obiceiurile strămoșești, păstrate cu sfințenie din generație în generație.
