Comunitățile din nordul Moldovei, în special cele din județul Botoșani, se confruntă cu efectele negative ale vânzării masive a terenurilor agricole, o decizie care a dus la o sărăcie accentuată în multe dintre aceste sate. Un exemplu este comuna Dimăcheni, una dintre cele mai sărace din România, unde vânzarea terenurilor a lăsat mulți localnici fără surse de venit. Pământurile primite prin Legea 18 reprezentau singura avere pentru mulți dintre săteni, iar pierderea acestora a creat un cerc vicios al sărăciei și al dependenței de ajutoare sociale.

Primarul comunei, Marinel Moruz, el însuși un mic fermier, explică impactul acestei situații asupra locuitorilor. „O localitate care își pierde proprietatea e clar că va ajunge foarte săracă. La Dimăcheni, două treimi din terenurile agricole sunt vândute. În comunele unde oamenii și-au păstrat pământul, populația trăiește bine. Dacă terenurile nu ar fi fost înstrăinate, aici ar fi fost posibil să existe cel puțin 40 de familii care să își câștige traiul din agricultură și să contribuie la prosperitatea comunității”, a declarat primarul Moruz.

Pentru mulți dintre localnici, singura soluție a fost să plece în străinătate în căutarea unui trai mai bun. Cei care au rămas trăiesc de pe urma arendării pământului unor fermieri mai mari, în timp ce alții depind de grădinile de lângă case, care le oferă doar strictul necesar pentru subzistență. „Au vândut pământul în anii '90 ca să aibă bani pentru strictul necesar. Însă odată banii cheltuiți, au rămas fără nimic”, mărturisește un localnic.

În lipsa locurilor de muncă și a unei surse de venit sustenabile, sătenii din Dimăcheni se zbat între supraviețuire și emigrare, iar speranța de prosperitate a comunei rămâne redusă în absența unor noi inițiative economice sau de revitalizare agricolă.