Ion Pribeagu, pe numele său real Isac Lazarovici, a fost un poet evreu de origine botoșăneană, născut pe 27 octombrie 1887 în localitatea Sulița, și recunoscut ca un talent unic în literatura română de umor. Autorul celebrelor versuri „Vreau să-mi spui, frumoasă Zaraza, cine te-a iubit?”, care au fost interpretate de Cristian Vasile în celebrul tango „Zaraza”, Pribeagu și-a creat un renume în anii interbelici, fiind foarte apreciat pentru stilul său satiric și calambururile ingenioase.
Ajuns în București în 1910, tânărul poet și-a publicat primele poezii sub diverse pseudonime, precum Ion Palavră, Ivan Turbincă sau Vasile Ispravă, în gazete de umor și reviste cunoscute ale vremii. Prima sa poezie a fost semnată „Mic și-al dracului”, un autoportret ironic al unui om de doar 1,50 m, dar cu un talent de neegalat în versuri.
Pe măsură ce își contura stilul literar, Pribeagu a atras atenția marilor personalități culturale ale vremii, frecventând cercurile boeme din București și fiind prieten cu scriitori ca Victor Eftimiu și Ion Minulescu. A devenit un pionier în domeniu, fiind primul scriitor român care a citit versuri la microfon în 1927, și una dintre vocile apreciate la emisiunea „Ora veselă” difuzată de Radiodifuziunea Română.
În 1930, popularitatea lui Pribeagu a ajuns la apogeu. Datorită notorietății sale, i s-a cerut să scrie versurile pentru un nou tango argentinian interpretat de Cristian Vasile, creând astfel „Zaraza”. Piesa a devenit un simbol al perioadei, iar versurile sale au fost influențate de o poveste de dragoste pe care poetul o trăise în tinerețe.
Pe lângă poezia sa satirică, Pribeagu a avut o carieră strălucită în teatru, colaborând din 1939 cu marele Constantin Tănase la Compania de Revistă „Cărăbuș”. A scris zeci de scheciuri, multe dintre ele păstrând un ton caustic și critic față de regimurile politice, care i-au adus, însă, și dificultăți din cauza originii sale evreiești.
Odată cu instaurarea regimului comunist, Ion Pribeagu a fost cenzurat și împiedicat să mai publice, trăind în sărăcie și, în cele din urmă, alegând să emigreze în Israel, unde și-a continuat activitatea în publicistica românească. Ultimul său volum, „Puncte de foc”, a fost publicat în 1963, cu puțini ani înainte de a deceda în 1971 la Tel Aviv. După moartea sa, memoria lui Pribeagu a fost păstrată vie de artiști români precum Mircea Crișan, care au continuat să interpreteze versurile sale, readucând în atenția publicului acest talent deosebit al literaturii umoristice românești.
