Codul Muncii permite ca o persoană să dețină mai multe contracte de muncă simultan, atât timp cât programele de lucru nu se suprapun. În astfel de situații, vechimea în muncă nu se dublează, ci este calculată doar pe baza perioadei efective de activitate. Totuși, contribuțiile pentru pensie se cumulează în funcție de veniturile obținute din salarii, ceea ce poate rezulta într-o pensie mai mare, conform EVZ.ro.
Calculul vechimii și contribuțiilor sociale
Vechimea în muncă și contribuțiile la asigurările sociale sunt reglementate distinct de Codul Muncii și de Legea 360/2023, cunoscută drept noua lege a pensiilor. Vechimea în muncă se calculează pe baza perioadei efective de activitate, iar dreptul la pensie este stabilit având în vedere atât durata muncii, cât și contribuțiile realizate. Pentru persoanele cu mai multe contracte de muncă simultan, vechimea se consideră doar pentru perioada totală de muncă efectuată, fără a se dubla. În schimb, contribuțiile la asigurările sociale se cumulează, ceea ce poate duce la o pensie mai mare datorită sumelor mai mari virate către sistemul de asigurări sociale.
Reglementări ale Codului Muncii pentru angajați
Codul Muncii reglementează toate aspectele legate de desfășurarea muncii, inclusiv durata, programul și tipul de contract, precum și drepturile și obligațiile angajatului și angajatorului. Conform Articolului 35 din Codul Muncii, orice salariat are dreptul de a lucra pentru diferiți angajatori sau pentru același angajator sub mai multe contracte de muncă, cu condiția ca programele de lucru să nu se suprapună și să fie plătit corespunzător pentru fiecare contract în parte.
De asemenea, legislația interzice angajatorilor să trateze defavorabil angajații care dețin mai multe contracte de muncă, cu respectarea regulilor privind programul de lucru. Astfel, dreptul salariatului de a avea multiple contracte nu poate fi folosit împotriva sa, atâta timp cât programul de muncă este bine gestionat și nu există suprapuneri, potrivit avocatnet.ro.
Tipuri de contracte de muncă
Conform legislației, o persoană poate încheia mai multe tipuri de contracte de muncă, inclusiv:
- Contract pe perioadă determinată;
- Contract pe perioadă nedeterminată;
- Contract cu timp parțial;
- Contract cu timp complet.
Angajații cu mai multe contracte individuale de muncă trebuie să respecte limitele legale privind timpul de muncă săptămânal. Codul Muncii stabilește că durata standard a timpului de muncă este de 40 de ore pe săptămână, iar orele suplimentare nu pot depăși 48 de ore săptămânal. Aceste reguli asigură că angajații nu sunt suprasolicitați și că există un echilibru adecvat între muncă și odihnă.
În anumite cazuri, timpul de muncă poate fi extins peste limita de 48 de ore săptămânal, dar trebuie respectate anumite condiții. În special, media orelor de muncă, calculată pe o perioadă de referință de patru luni, nu trebuie să depășească 48 de ore pe săptămână, ceea ce permite flexibilitate în organizarea muncii, fără a compromite normele legale privind odihna și recuperarea angajaților. Durata de muncă trebuie să fie explicit specificată în contractul individual de muncă.
Concediul de odihnă și clauze contractuale
Angajații cu multiple contracte de muncă au dreptul la concediu plătit proporțional pentru fiecare contract în parte. Astfel, fiecare angajator trebuie să acorde zilele de concediu conform normelor legale aplicabile pentru acel contract specific.
Există, totuși, cazuri în care legea interzice cumulul anumitor funcții, iar în astfel de situații, persoanele implicate nu pot desfășura activități multiple simultan. Angajații trebuie să respecte clauzele de fidelitate și non-concurență incluse în contractele lor, deoarece încălcarea acestora prin activități de concurență neloială poate atrage sancțiuni severe din partea autorităților competente.
