În fiecare an, pe 20 iulie, se prăznuiește Sfântul Ilie, o divinitate populară care a preluat numele și data celebrării de la Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul. Acest sfânt este venerat de creștini ca aducător de ploi, după ce, prin rugăciunea sa, a salvat poporul din Israel de la moarte după trei ani și jumătate de secetă. De asemenea, este recunoscut ca divinitate a Soarelui și a focului, atestat prin numeroase tradiții și datini.

Sfântul Ilie a trăit cu peste opt sute de ani înainte de întruparea Mântuitorului, în timpul domniei regelui Ahab, în regatul Israel din Samaria. Conform tradiției, la nașterea lui Ilie, tatăl său, Sovac, a avut o vedenie în care a văzut oameni îmbrăcați în veșminte albe care îl înveleau pe fiul său în haine de foc și îi dădeau să mănânce o flacără. Preoții templului din Ierusalim au interpretat această vedenie ca un semn că Ilie a fost ales de Dumnezeu pentru slujirea profetică.

În perioada sa pământeană, Ilie a comis și păcate, cel mai mare fiind uciderea părinților săi, la îndemnul diavolului. Dumnezeu l-a iertat, l-a ridicat la cer într-o trăsură cu roți de foc trasă de cai albi înaripați și l-a trecut în rândul sfinților.

Sfântul Ilie este cunoscut și pentru faptul că, prin rugăciunea sa, a adus seceta asupra poporului din Israel și apoi ploaia care a salvat poporul. În Liturghier, la slujba care se oficiază în vreme de secetă, se regăsește o cerere pentru mijlocirea Sfântului Ilie pentru ploi.

În cer, Sfântul Ilie cutreieră norii, fulgeră și trăsnește dracii cu biciul său de foc, pentru a-i pedepsi pentru răul care i l-au pricinuit. Se spune că dracii se ascund pe pământ în arbori, sub streașina caselor, în turlele bisericilor și chiar în trupul unor animale, iar Sfântul Ilie îi trăsnește năprasnic pentru a nu-i scăpa.

Tradițiile și obiceiurile de Sfântul Ilie sunt variate. În ajunul zilei, fetele se duceau noaptea pe ogoarele semănate cu cânepă, se dezbrăcau și, goale, se tăvăleau prin cultură, apoi se întorceau acasă. Dacă visau cânepă verde, se zicea că se vor mărita cu flăcăi tineri și frumoși, iar dacă visau cânepă uscată, se vor mărita cu oameni bătrâni.

În dimineața zilei de Sfântul Ilie, se culegeau plante de leac, în special busuioc, care se puneau la uscat în podurile caselor. De asemenea, se adunau plantele folosite la vrăji și farmece. Femeile duceau busuioc la biserică pentru a fi sfințit, apoi îl ardeau acasă, iar cenușa rezultată o foloseau în scopuri terapeutice.

Există numeroase superstiții legate de această zi. De exemplu, se spune că diavolii se ascund în lemnul de carpen, iar acest lemn nu este folosit în gospodărie. Dacă în ziua de Sfântul Ilie este furtună, ușile și ferestrele caselor nu trebuie deschise, pentru a nu lăsa diavolii să intre. În unele zone din Moldova, se consumă grâu nou fiert cu miere, iar în alte zone se mănâncă fructe proaspete pentru a fi sănătos tot anul.

Sfântul Ilie este și ziua Aviației Române, fiind considerat, începând din 1913, ocrotitorul și patronul aviatorilor.