Sâmbătă, 15 iunie, se împlinesc 135 de ani de la moartea marelui poet Mihai Eminescu. La statuia acestuia de la Biserica Uspenia vor fi depuse coroane și jerbe de flori de la ora 10:30, iar de la ora 17:00, la Casa de Cultură a Sindicatelor, va avea loc Gala de decernare a Premiului Național de Poezie „Mihai Eminescu” Opera Omnia, în cadrul căreia va fi susținut și un spectacol de Mircea Tiberian și Nadia Trohin.

Mihai Eminescu, născut la 15 ianuarie 1850, este considerat cel mai mare poet român al tuturor timpurilor. Pe lângă poemele sale celebre, multe aspecte ale vieții sale sunt mai puțin cunoscute. Eminescu a murit pe 15 iunie 1889, în Casa de sănătate a medicului Alexandru Şuţu din Bucureşti. Oficial, cauza morţii a fost sifilisul, maladie de care ar fi suferit în ultimii săi șase ani de viaţă.

La mai mult de un secol de la moartea sa, experții reuniți de Academia Română, analizând documentele vremii, susțin că poetul a avut o ateroscleroză precoce și o personalitate de tip bipolar, care, alături de tratamentul greșit pentru sifilis (se folosea mercur) și de propriile vicii (era un fumător înrăit), i-au grăbit sfârșitul. Este foarte probabil ca Mihai Eminescu să fi murit în urma unui infarct. Luceafărul poeziei românești a scris poeme până în ultimele clipe ale vieţii sale.

Când a fost dus la autopsie, halatul ponosit în care murise poetul a fost luat de admiratorii săi. Într-unul dintre buzunare se afla un carnețel pe care poetul nepereche scrisese ultimele sale poezii: "Viaţa" și "Stele în cer". Pe 15 iunie 1889, la 4:00 dimineața, Eminescu se stingea în Sanatoriul de Boli Mintale al Doctorului Şuţu din București. Moartea sa nu a fost pe măsura creaţiei sale. A murit într-un halat ponosit, pe un pat metalic de spital, închis în „celula” sa din unitatea spitalicească. Cu câteva minute înainte de a trece la cele sfinte, Eminescu a cerut doar un pahar cu lapte și puțină empatie. Cu ultimele sale puteri, poetul a murmurat medicului de gardă care-i înmâna paharul cu lapte: „Sunt năruit”. Acestea au fost ultimele cuvinte ale lui Mihai Eminescu, după care s-a întins pe pat și a trecut în lumea celor drepți.